Eu cu cine votez?

Nici nu au înlocuit bine cei de la Primărie tonetele R.A.T.B. că acestea au fost deja însemnate de graffiticieni!
Au profitat de culoarea deschisă a "cutiei" iar în spiritul sezonului electoral au "gravat" o întrebare bună: " Eu cu cine votez?"
Dacă e să mă întrebaţi pe mine, vă răspund: " Pe nimeni, că n-am pe cine!"
Păcat că au irosit spray-ul şi că au mâzgâlit cutiuţa ( mai ales că este amplasată în buricul Bucureştiului), dar întrebarea tot bună rămâne!

Schimb de roluri

Şi povestea se repetă,
Rolurile se inversează,
Actorii sufocaţi de scenariu
De pe scenă evadează.

E tristeţe-n jur, sunt lacrimi,
Unul şi-a spus năduful
Celălalt, precum o stana,
Repetă totul fără suflu.

Când s-a pus în locul lui,
Cel de-al doilea a simţit
Că îi este greu sa joace,
Scenariul celui care-a suferit.

Amândoi, trecând prin asta,
S-au călit şi-au înţeles,
Că nici în viaţă, nici pe scenă
Nu-ţi dă nimeni de ales.

Mai bine iţi joci rolul firesc,
Şi laşi scenariul să decidă
Ce final trebuie să aibă
Ultima scenă, înainte de cortină.

FREE HUGS!

Da, cu adevarat o îmbrăţişare în mijlocul zilei sau oricând s-ar produce ea, îţi schimbă starea de spirit!
Cu toţii am simţit la un moment dat nevoia sa fim luaţi în braţe si sa fim strânşi tare în momente de tristeţe sau de bucurie, dar nu am vazut pe nimeni care sa alerge cu braţele deschise catre noi...
Uneori o îmbrăţişare te eliberează de multe energii negative sau te ajută să împarţi starea ta cu altcineva, să transmiţi ceea ce simţi tu atunci.
Deci >:D< când sunteţi :), :( sau pur şi simplu când vedeţi că cineva are nevoie de împletirea braţelor voastre în jurul ei/lui!

Aşa că...la cât mai multe

I'm back!

Pentru că s-au adunat mai multe evenimente în programul meu din ultima perioadă, am cam “abandonat” blogul şi nici măcar nu am mai intrat pe el deoarece într-un fel mă deranjează să văd că ultima oară când am postat a fost acum ceva timp...
Astăzi am hotărât că vreau să scriu cateva randuri şi să fiu prezentă iar aici.

Ieri am avut o stare generală proastă, accentuată în special spre seară pentru că mi-am dat seama că unele lucruri care nu mă afectau, au ajuns surprinzator, să îmi creeze o stare de tristeţe. M-am lovit de amiciţia pe muchie de cuţit, cu accent pe lama acestuia. În primul rând pentru că eu nu am pretins niciodată nimic de la cineva, am luat situaţiile aşa cum erau şi m-am bucurat când a fost sa fie bine. Apoi pentru că nu am promis nimic fără să cântăresc bine ce ofer, iar în cele din urmă pentru că deşi aş fi vrut, acum nu se mai poate. Nu vreau să tai, nu vreau să flutur cuţitul peste căpătâiul nimănui, doar să-l pun, deocamdată în cui.

În rest sunt bine. Sănătoasă dar puţin obosită, uneori tristă dar spre norocul meu, are cine să mă facă să zâmbesc :)!

Sunt convinsă ca nu aţi înteles mai nimic, dar poate cineva totuşi descifrează.

Crazy Win - Beautiful lover

Before u came I was lost
My dream was falling apart
Nobody came at my door
But u’ve came right from the start
I realize in the end
That love as came back to me
U bring me back to me
Before u came I was lost
My dream was falling apart
U’ve changed my love
Now because I loved u right from the start
Don’t be afraid to get lost
Don’t be afraid, let it be
‘Cause baby u get me

This crazy summer days I had
They took yours
love away and
I’ve so beautiful dreams inside

Ref:
I got what I need for my beautiful lover
I truly believe this is love I discover
I got what I need for my beautiful lover
And I fly

Before u came I was lost
My dream was falling apart
Nobody came at my door
But u’ve came right from the start
I realize in the end
That love as came back to me
U bring me back to me
Before u came I was lost
My dream was falling apart
U’ve changed my love
Now because I loved u right from the start
Don’t be afraid to get lost
Don’t be afraid, let it be
‘Cause baby u get me

This crazy summer days I had
They took yours love away and
I’ve so beautiful dreams insïde

Toate drumurile duc la Piaţa Romană

Dacă cineva mă va întreaba vreodată unde este locul meu preferat, locul meu de suflet din Bucureşti, nu îi voi spune Aviaţiei unde am locuit 22 de ani şi nici Drumul Taberei unde locuiesc acum ci, cu mult entuziasm, Piaţa Romană! De la şase ani de când am mers prima dată singură cu metroul până la Romană, până acum, când alte treburi mă întorc acolo aproape zilnic, mă bucur când ajung în zonă.
Bunicii mei stăteau în Piaţa Amzei şi mă duceam frecvent să îi vizitez şi să stau unele weekenduri la ei iar de atunci multe amintiri plăcute mi-am înmagazinat în suflet şi în minte. Acum nu mai am pe nimeni acolo, dar ca un făcut, drumurile mă poartă în acelaşi loc. De la magazine si restaurante preferate de pe Magheru, ridicări de colete din Lahovari, plimbari pe anumite straduţe preferate până în Cişmigiu şi mai nou locul de muncă care mă aduce zilnic în zonă, toate mă reîntorc cu plăcere în Romană.
Este o zonă specială pentru mine pentru că mă leagă de întâmplări frumoase ţesute de-a lungul anilor într-un fular pe care nu l-aş da niciodată jos. Un fular magic care tine de cald doar acolo.

Ce zodie eşti?

Primii care vor zâmbi cu gura până la urechi la vederea titlului sunt cu siguranţă apropiaţii mei. Vorba sloganului : „prietenii ştiu de ce!”
Acum să vă lămuresc şi pe voi. De câte ori fac cunostinţă cu cineva, printre primele lucruri care vreau să le aflu despre persoana respectivă este zodia. De câte ori un apropiat îmi povesteşte despre anumite persoane pe care nu le ştiu îl întreb dacă a aflat zodia persoanelor respective. De ce? Simplu: pentru a-mi face o părere generală despre acel om. Nu mă înţelegeţi greşit, nu etichetez pe nimeni irevocabil dar întâmplările mi-au dovedit aproape negreşit că trăsăturile generale sunt reprezentative în proporţie de 90% la fiecare persoană dintr-un anumit semn.

Aşa că...

Dacă eşti berbec îţi admir curajul şi independenţa care te ajută să răzbeşti în viaţă şi să realizezi multe lucruri importante. Cât despre punctele tale slabe... stiu că sunt gelozia şi agresivitatea, dar sunt convinsă că ştii să ţi le stăpâneşti.

Zi-mi că eşti taur şi îţi vorbesc până mâine despre tine! Soarta mea a fost, este şi va fii toată viaţa legată de această zodie. Nu am cum să fug, nu am cum să mă feresc! De la doi membrii apropiaţi ai familiei până la alte rude mai îndepărtate, şefi, prieteni, iubiţi, colegi, cunoştinţe şi până la instructorul auto şi zugravii care mi-au renovat apartamentul, eu am viaţa legată de aceşti nativi într-un fel sau altul.
Apreciez la tauri stabilitatea, răbdarea, generozitatea şi dragostea de care pot da dovadă, dar dispreţuiesc încăpăţânarea uneori nefondată şi autoritatea în unele cazuri excesivă.

Gemenii nu sunt chiar preferaţii mei, dar mă străduiesc... Am o prietenă cu care mă înţeleg dar o rudă cu care...nu prea. Oricum, au suflet bun, ştiu să facă oamenii să râdă şi sunt generosi. Ce nu-mi place mie la ei este faptul că uneori în locul omului descris prin calităţile tocmai enumerate, apare unul nervos, nesigur, de neîncredere, isteric.

Una din cele mai bune prietene ale mele din copilărie este zodia rac aşa că am cunoscut sensibilitatea, bunătatea şi creativitatea de care pot da dovadă nativii acestei zodii. Îmi pare rău că nu cunosc mai mult de trei, patru persoane din acest semn pentru că le apreciez compania. Ca şi defecte eu m-am lovit de mofturile şi invidia unora, dar punctele lor forte sunt mai important de luat în seamă.

Când mă întâlnesc cu un leu trebuie să recunosc că mă lovesc de puterea şi frumuseţea lui. O zodie nobilă reprezentată de animalul rege. Generozitatea şi iubirea leilor sunt numai două din calităţile ce-i caracterizează atât de bine. Doar să nu-i faci geloşi şi să-i enervezi, pentru că altfel ai nevoie de un scut care să te protejeze!

O altă prietenă bună din copilărie este în zodia fecioarei, la fel ca şi mama ( uneori zic din fericire, alteori din nefericire). De altfel, un semn pe care-l cunosc destul de bine şi pot spune că le admir enorm calităţile fecioarelor : au bun gust estetic, gătesc bine, sunt persoane foarte practice şi sunt foarte bune observatoare. Ce nu suport este faptul că nu se mai satură să-i critice pe ceilalţi şi mă enervează că se cred autoştiutoare şi superioare din toate punctele de vedere. Acum să mă ierte şi celelalte cel puţin zece fecioare pe care le mai cunosc pentru menţionarea crudă a defectelor de mai sus, dar aşa este! :D

Cu balanţele este o plăcere să te întâlneşti. Sunt persoane diplomate, delicate, sensibile cu gust pentru confort şi frumos. Nativii mai calcă prin străchini din câte am auzit şi am văzut dar nimeni nu-i perfect, nu-i aşa?

Dacă ai supărat un scorpion te sfătuiesc să fugi şi să nu te uiţi înapoi pentru că dacă te prinde, nu mai ai cale de scăpare! Scorpionii sunt prieteni de încredere, sunt persoane generoase şi te poţi baza pe ei oricând, mai puţin dacă i-ai călcat pe coadă. Printre defectele lor de numără cruzimea, răzbunarea şi răutatea doar de dragul de a fii sadic.

Cu săgetătorii nu prea m-am intersectat, dacă am cunoscut cinci persoane este bine. Din ce ştiu eu le place libertatea, le plac călătoriile, copiii, sportul şi se căsătoresc foarte greu. Din nefericire pentru unii, sunt persoane foarte directe si sincere care spun verde-n faţă. A...şi sunt cam infideli.

De încăpăţânarea capricornilor am dat de multe ori. Încăpăţânare care-i ajută să ajungă foarte sus de cele mai multe ori. Au o capacitate de concentrare foarte mare, sunt foarte răbdătoari şi realişti. Din nefericire, vor ca toţi cei din jur sa fie adepţii principiilor lor. Îi privesc pe cei din jur cu dispreţ, se văd deasupra tuturor. Capricornilor le place sa aibă ceva de arătat, să se laude cu ceva unic.Au impresia că ştiu ceea ce e mai bun pentru ceilalti şi încearcă să-i corecteze.

Vărsătorii sunt prieteni de încredere. Vă spun pe cuvânt! Le place inovaţia, sunt persoane generoase, sincere şi te ajută cu plăcere de câte ori au ocazia. De rău nu prea ştiu ce să vă spun…poate totusi sunt puţin nerealiste şi critice uneori.

Şi dacă am ajuns la sfârsit, am ajuns la prea-iubita-mi zodia peşti. Iar pentru că am mai mulţi prieteni/e din zodia aceasta, sunt convinsă că ce spun este foarte adevărat. Noi visăm mai mult şi mai nerealist decît vărsătorii (asta-i clar), dar măcar visăm să fie mai bine-n lume :) ! Suntem persoane care am da haina de pe noi pentru cineva nevoiaş, ne dorim iubiri mari ca-n basme, ne place confortul, ne credem unii artişti, alţii scriitori, alţii actori etc şi sincer, unii dintre noi chiar reuşim să obţinem ce visăm. Dacă nu, înseamnă că ne-am împiedicat în unele din următoarele defecte: încredere oarbă în alţii, delăsare sau complacere în anumite situaţii.

Astrologia este un alt hobby de-al meu aşa că vă aştept să discutăm pe această temă. Ştiu că ce am scris mai sus sunt pure generalităţi dar de acestea m-am lovit eu. Sunteţi liberi să mă contraziceţi dacă poftiţi. Cine se bagă? A...poate o fecioară?

Cu soarele-n suflet şi părul în vânt

Gata, s-a terminat şi mini-vacanţa mea de cinci zile de pe litoralul nostru, mai precis de la Mamaia…

Precaută în primele zile şi mai neglijentă în ultimele, am lăsat soarele să îmi caramelizeze corpul suficient cât să fiu mulţumită de rezultat, m-am bălăcit în mare cât am dorit, şi am făcut tot ce mi-a trecut prin cap.

Dacă joi am stat toată noaptea pe plajă aşteptând răsăritul până la şase cu două cutii de bere şi o sticlă de Nestea, jucând cărţi, spunând bancuri, făcând abdomene şi depănând amintiri, zilele următoare mi-am permis un program mai normal.

Săriturile în cap în piscină, înotatul, salturile mele tipice prin aer şi apă, tenisul de masă, biliardul, abdomenele şi plimbările mai lungi de 5 km pe zi mi-au produs o febră musculară invers proporţională cu frumuseţea vacanţei! Când râdeam, când mă ridicam , când mă întorceam, o simţeam prezentă în toate grupele musculare. Prin urmare, mă pot lăuda cu o vacanţă în (ş)forţă!

Pentru luna acesta mai am în agendă deplasări prin ţară aşa că mă duc să-mi sortez hainele pentru următoarele bagaje. ;)

Vă doresc o vacanţă relaxantă!

O singură persoană cunoaşte răspunsul

Când am ajuns la numărul 2028, oficial am fost liberi de toţi şi de toate,

În jurul numărului 2045 eram fericiţi, independenţi, aproape.

Suma ce ne-a adus lângă 2025 a fost barată de mine

Ca totalul 2017 sa fie recalculat serios, de tine.

Acum, 2029 ne menţine bine
Pe mine, pe tine, dar oare cât-o ţine?
Dacă auzi să-mi zici şi mie
De te ştii, mă ştii pe mine
3972 ne leagă bine!

Ia aminte ce îţi spun,
Cifrele sunt la comun,
Doar un calcul tu să faci
Şi enigma s-o desfaci!


P.S:

Aceasta e povestea noastră
Şi pe dos, dar şi pe faţă
Iar de calculul nu-ţi iese
Nu-i problemă, nu-i tristeţe
Un acord trebuie să ştii,
Ca răspunsul să-l deţii.

Parfumul amintirilor

Mergi pe stradă şi deodată o adiere parfumată îţi produce un flashback, îţi resuscirează simţurile. Cred că majoritatea am păţit-o cel puţin o dată.

Nu de puţine ori m-am trezit în trecut inspirând o aromă familiară, doar călătorind printre parfumurile ce îmbracă personalitatea diferiţilor trecători. Uneori mă opresc pentru o clipă şi îi pun o pauză prezentului pentru a derula banda vieţii până în momentul căutat. Nu de fiecare dată este vorba de o persoană, uneori fac asocierea şi cu un anumit eveniment. Atunci când regăsesc ceea ce căutam rămân uluită cât de repede trece timpul şi câte amintiri arhivate într-un colţisor îmi revin, pe rând, doar intesectându-mă cu o simplă aromă.

Cel mai des întâlnesc un parfum pe care îl asociez cu mirosul bomboanelor mici, colorate, ce se regăseau într-o cutie rotundă acum mai bine de cinsprezece ani. Cip-cip ştiu eu că se numeau. Îmi amintesc că de fiecare dată când mama se întorcea de la serviciu aşteptam cu nerăbdarea copilărească să caute prin geantă şi să mi le dea.
Parfumul castanilor răspândit de vânt în fiecare an îmi aminteşte de plimbările cu bunicul meu prin Cişmigiu, esenţa unui parfum bărbătesc mă aduce înapoi în braţele unui fost iubit, un amestec indescifrabil de praf amestecat cu o aromă de tei mă întoarce în timpul liceului pe drumul zilnic către ore, iar altă mireasmă îmi aminteşte de o persoană dragă, iar atunci mă întreb : „ oare ce mai face?” Şi este plăcut, pentru că de obicei asocierile pe care le creez sunt unele care mă fac să zâmbesc.

Am păţit şi altceva.Un om purtând un anumit parfum mă duce cu gândul un altul pe care îl cunosc şi încerc să compar personalităţile lor. Răman deseori contrariată deoarece aceste persoane chiar nu seamănă, dar bineînteles că dreptul de purtare îl acord omului meu, pentru că la el am simţit prima dată aroma.

Alte dăţi, doar intersectându-mă cu anumite obiecte sau cu anumite firme colorate de exemplu, îmi reînvie în nări mirosul unui parfum pe care-l poartă o anumită persoană, una foarte dragă.

Aşadar, mintea noastră în armonie cu simţurile ne ridică peste prezent şi face cale-ntoarsă în trecut doar la o simplă asociere între miresme, oameni şi culori. Este minunat!

Un băiat şi-o fată...

Le dedic melodia:" Ce bine că eşti" lui Alex şi logodnicei lui!
Apreciez foarte mult aceste persoane pentru că au avut curajul să recunoască în numai patru zile că sunt potriviţi unul pentru celălalt.

Mă bucur foarte mult pentru ei şi le doresc o viaţă frumoasă împreună!


Alex, uite si "Cerul"! Aşa cum mi-ai cerut, aşa cum ţi-am promis :)

Toamna noastră - acapella version

Dintr-o joacă a ieşit aceasta melodie, la fel şi aceste imagini.

Versuri: Anyry & Alex

Voce: Alex

Autor clip: Anyry

Luni, 13 iulie - alt an, altă o zi memorabilă

Se pare că pentru mine, data de 13 iulie este destul de semnificativă, este ziua deciziior importante, ziua noilor începuturi. Dacă anul trecut pe vremea aceasta scăpam de licenţă, de monotonie şi înfiam un pisic de pe stradă, astăzi mi-am luat chitară. Prima chitară din viaţa mea! Trebuia să o achiziţionez de ieri, doar că soarta a ales să o iau astăzi!

„Vinovată” de această hotărâre, este chitara verişorului meu Vlad, pe care am zdrangănit-o tot weekend-ul, încântându-mă cu sunete nepământene, şi care m-a făcut să-i adopt şi ei, o verişoară.

Habar n-am să cânt, dar mi-am luat sârguincioasă, cursuri de pe net. Noroc că băiatul de la Muzica a fost drăguţ să mi-o acordeze, astfel că mă pot apuca de treabă!


PS: Click pe titlu pentru postarea din 13.07.2008

Fantoma lui Michael Jackson la Neverland

Prima dată când am auzit că a murit am rămas şocată. Nu mi-am imaginat niciodată că o să se stingă aşa de repede, dar asemenea geniilor şi legendelor a făcut-o din păcate...
Nu am fost cine ştie ce fan dar mi-au plăcut unele melodii şi am fost cuprinsă de febra evenimentelor atunci când a venit şi a cântat la noi.
Zilele acestea am văzut interviuri cu el, am urmărit secvenţe din concerte şi pot să admit că mi-au dat lacrimile. Nici nu-mi pot imagina ce durere trebuie să fi simţit adevăraţii fani...

Astăzi, apare filmulteţul cu "fantoma" de la Neverland. Eu, sincer, nu prea cred!
Dar voi?

Anyry's playlist

Ticuri verbale urbane

Zilele trecute, în timp ce călătoream cu tramvaiul, am rămas blocată când am suprins involuntar convorbirea unei fete care stătea în faţa mea. În cele aproape zece minute cât a durat conversaţia, am auzit cuvântul “frate” de n’şpe mii de ori. Înainte să zică ceva, în timp ce zicea şi la sfâşitul frazei , folosea „frate”! „ Frate mă laşi”,” îţi zic frate”, „frate du-te dracu”, „frate, frate, frate nu înţelegi nimic” etc. Nimic nu avea logică pentru ea dacă nu repeta acest cuvânt! Sunt convinsă că nu era fratele ei adevărat deoacere pe fundal se auzea vocea unei fete. Nu se înţelegea prea bine ce spunea aceasta, dar sigur nu-i răspundea cu „soro”.

Ieri, alt mijloc de transport, alte persoane, altă expresie. De data aceasta erau doi tipi care se contraziceau dar aveau în comun vorba: „ lasă-mă ţărane”. La un moment dat unul zice: „ lasa-mă ţărane că e belea ideea asta, îţi spun” la care celălalt răspunde „ lasă-mă ţărane că eşti varză!”. Ţărane în sus, ţărane în jos timp de trei staţii până au coborât. La piaţă, culmea!

Astăzi, în metrou, mă lovesc iarăsi de o conversaţie telefonică piperată cu expresii noi. În meniu intrau: „ văd că nu te mai suporţi” de vreo trei ori, „e benga” de câteva ori ( a trecut ceva vreme de când nu am mai auzit expresia ) şi „super cool, fată, te asigur super cool”. „Super cool” a monopolizat pe departe conversaţia. Se pare că persoana de la capătul celălalt al receptorului îi dăduse fetei de lângă mine numai veşti bune despre ea. Veşti „ super cool”, mă scuzaţi!

În concluzie, dacă e să legăm aceste expresii ar ieşi ceva de genul : „ Lasă-mă frate, lasă-mă ţărane, eşti benga, eşti atât de super cool încât văd că nu te mai suporţi! Şi totuşi...eşti varză!”

Un început şi un sfârşit

Oficial am terminat toată seria Amurg! Acum trei zile am dat gata cele aproape 800 de pagini ale volumului Zori de Zi. Norocoasă cum sunt, am primit de la o prietenă şi primul volum pe care nu-l găsisem atunci când am achiziţionat Luna Nouă şi Eclipsa.

Fericită posesoare a întregii colecţii, vă pot spune că au meritat cele 30 de ore orele petrecute lecturând cele aprox. 2000 de pagini. Aş vrea să vă dau mai multe amănunte dar mi-e frică să nu vă stric curiozitatea ca apoi să mă bombăniţi. Mai degrabă, vă recomand să faceţi o investiţie în aceste carţi pentru că nu prea se compară ce scrie în ele cu filmul care s-a făcut, şi nici cu următoarele care se vor produce. Sunt abosolut convinsă.

În timp ce frunzăream volumul după care s-a turnat Twilight-ul, am rămas extrem de
dezamăgită... În ecranizare erau foarte multe scene lipsă, altele modificate, neconcordanţe etc. Este adevărat că filmul trebuia să se încadreze într-un interval de timp anume şi că nu se putea reproduce în întregime, tocmai de aceea veţi fi plăcut surprinşi când o să descoperiţi, lecturând, pasaje frumoase ce nu au fost introduse şi o să aveţi o imagine mult mai clară a întâmplărilor şi motivelor.

De un lucru vă pot asigura: o să fiţi încântaţi!

P.S.- Nişte chestii funny: apar şi doi vampiri români, apare şi o vampiroaică pe nume Irina :P

Cele două înfăţişări ale profitorului de lângă tine

Unii oameni sunt ipocriţi! Sunt atât de josnici încât ajung să te mintă în faţă şi să-ţi servească o scuză frumos garnisită cu promisiuni la desert doar că să iţi mai poată cere favoruri. Aceste persoane nu au scrupule când vine vorba să-şi atingă propriile ţeluri şi continuă fără nici o jenă să-şi interpeteze rolul. Întrebarea bună este dacă aşa au fost de când se ştiu sau dacă au fost şi ei păcăliţi cândva iar acum se răzbună pe cei în care-şi regăsesc vechiul sine.

Dacă este vorba de prima presupunere, cu adevărat este grav! Trebuie să fugi cât de tare te ţin papucii când le-ai adulmecat primele semne de jogodie transmise de obicei printr-un rânjet fals, schimbări buşte de comportament şi descosătorie. Dacă alegi sa le faci jocul nu-i încurajezi decât în continuarea scenariului mizerabil şi complex. Un astfel de exemplar se foloseşte de slabiciunile tale pe care i le-ai destăinuit când se uita la tine cu ochi mari şi blânzi, spunându-ţi că vrea să te cunoască mai bine. Cât de teatral!

Dacă este vorba doar de răzbunare, mai există o şansă. O prietenă a reuşit să aducă pe drumul cel bun o astfel de jogodie, în câteva săptămâni descrise prin nopţi furtunoase şi dimineţi calculate ca apoi, restul zilelor, să le transforme în teorii demonstrative. L-a convins să-i dea o şansă corectitudinii şi să nu mai fie atât de perfid. Spune că a reuşit, dar oare pe lângă blană chiar i-a schimbat cu adevărat şi năravul lupului?

Prin urmare, este indicat să-ţi consumi timpul pe un astfel de gândac ca să-ţi dai seama dacă merită o şansă, ori să-i dai cu flit de la primele semne de invazie ?

Eu consider că trebuie să ai o intuiţie foarte bună şi răbdare din plin dacă te hotăraşti să încerci!

Buna seara!

Sent from my iPhone

Puya feat. George Hora - Undeva in Balcani

Asta este viaţa, DIN PĂCATE!

@notimpul distr@cţiei!

Este iarăşi vară, au venit din nou căldurile! În acest sfârşit de mai, gândurile noastre aleargă către vacanţa mult aşteptată şi lasă în urmă blănurile din dulap.

Eu plănuiesc să fac din acest an unul cât mai încărcat în ieşiri relaxante şi să las în urmă zilele în care mă mulţumeam să-mi încarc bateriile între pereţii apartamentului.
Prefer natura feerică şi păsările vesele care să mă binedispună, să mă inspire pentru proiectele din sezonul următor. Abia aştept să alerg prin marea însorită, să stau la umbră la munte şi să vizitez meleaguri străine...

Îmi propun ca distracţia să fie cuvântul cheie după care mă veţi găsi anul acesta aşa că nu ezitaţi să daţi un search în agenda mobilului vostru pentru a mă scoate într-un club, la un grătar sau la o plimbare într-un parc.

Toate acestea după stresiune, bineînteles!

Anyry's cuisine

Bucătăria-ta.blogspot.com este o idee proprie, mai veche, care a început să se concretizeze astăzi în timp ce căutam o reţetă pentru o ciorbiţă de văcuţă. Tot răsfoind, mi-am amintit de gândul meu rătăcit, iar cum timpul mi-a permis, m-am pus pe treabă!

Am strâns foarte multe reţete de la mama, bunicele, rudele şi prietenele mele, pe care le-am scris într-un caiet din care o să încep să transcriu pentru voi, acolo. Sunt nişte preparate delicioase pe care vi le recomand pentru orice ocazie.

Aştept şi reţete de la voi pe adresa andreeiutza@gmail.com, reţete pe care le voi publica pe site cu numele vostru la sfârşit.

Click pe titlu ca să intraţi pe Anyry's cuisine!

Twilight and the rest

Nu ştiu dacă aţi văzut filmul Twiligt dar vă recomand să-l vizionaţi dacă aveţi ocazia pentru că este fas-ci-nant!

Prima dată l-am văzut acasă, a doua oară la cinematograf . Aşa a început totul. În seara aceasta ar fi cu aproximaţie a treizecea oară când o să-l vizionez în timp ce mă zbat între plăcerea de al urmari până la capăt şi somnul pe care îl aştept cu interes odihnitor.

Săptămâna trecută, curioasă de continuarea povestei, am achiziţionat cărţile ce ar fi trebuit să mă lămurească de finalul fericit pe care îl tot aşteptam. Volumele Luna Nouă ( l-am citit pe nerăsuflate preţ de şapte ore până l-am dat gata) şi Eclipsa ( în doua zile l-am teminat şi pe acesta), nu m-au convins că trebuie să mă liniştesc, prin urmare aştept cu deosebit interes şi următoarele două cărţi ce au fost publicate dar care nu au ajuns încă şi pe la noi ...

Este foarte interesant de urmărit de mai multe ori Amurgul pentru că de fiecare dată percepi altfel întâmplările şi personajele. Prima dată când l-am văzut, la începutul acţiunii am crezut că Edward este unul dintre vampirii răi, apoi mă gândeam că nu prea îmi place actriţa, că nu se potrivea povestei, apoi tot vizionându-l am văzut detalii care mi-au scăpat şi într-un semifinal ... am fost mulţumită. Am înţeles că actriţa Kristen Stewart ( Bella) este perfectă pentru acest rol, că Robert Pattinson (Edward) – bunăciunea aia de baiat – este într-adevăr un tip de gheaţă dar cu un suflet care ar topi orice sloi sub formă de inimă şi că acest film deşi iniţial aşa pare, nu intră în tiparul poveştilor clasice cu vampiri.

Autoarea Stephenie Meyer a fost destul de inspirată să nu se oprească la un singur happy ending şi să îmbine dragostea eternă şi preţul condiţionat pe care trebuie să-l plătesti pentru ea, cu întâmplări şi sacrificii care te captează şi nu te fac să te opreşti din continuarea firului nici măcar în imaginaţia ta. Astfel, în Luna Nouă te loveşti de tristeţe până aproape de final ca apoi, în Eclipsa, să speri că nu mai este decât un pas până la fericirea perfectă, eternă. Bănuiesc că suspansul continuă şi în următorul volum pentru că altfel nu l-ar fi scris şi pe al cincilea.

Ca să scap de sentiment– ca să-i zic aşa, obsesie- am început să frunzăresc altă carte ce m-a încântat pe vremuri – Destin al autoarei Sally Beauman – o poveste mai reală dar la fel de fascinantă, şi nu mică mi-a fost mirarea să redescoper că unul din personajele principale este Eduard (vezi asemanarea numelui cu Edward) astfel încât, pentru o clipă, am crezut că mă urmăreşte personajul masculin.

În încheiere vă sfătuiesc să vedeţi filmul şi să citiţi cărţile, inclusiv Destin, pentru că vă veţi deconecta de tot şi o să retrăiţi sentimente la care probabil nu v-aţi mai gândit de mult. Important este că acest lucru chiar contează!

Vizionare plăcută şi lectură relaxantă!

P.S.: Îi mulţumesc verişoarei Onix pentru informaţiile care m-au ajutat să găsesc mai repede cărţile.

Din categoria " editorul Gogo creează", avem :"fiinţă suprapământeană" şi "unghie-n gât"

Business Woman - Gala 2009

Click titlu ca să urmăriţi două inteviuri şi imagini video de la eveniment.

Joi, 23 aprilie, la Marriott a avut loc Gala Femeilor de Succes din România.
Agitaţie mare, presă peste tot, majoritatea se îngrămădeau în faţă ca să prindă un loc cât mai bun. Gazda evenimentului a fost Editorul Şef al revistei Political Woman, Alexandru Raducanu care s-a cam bâlbâit, dar scuza a fost bineînţeles, multitutinea de emoţii.
În deschidere a vorbit Andreea Marin Bănică care s-a întreţinut apoi, mai toată seara, cu vedeta copertei revistei business, Elena Băsescu. S-au înmânat distincţii şi oscaruri. Printre câstigătoarele statuetei s-au numarat: Gabriela Vrânceanu Firea - care s-a lăsat destul de mult aşteptată, Manuela Necula - CEO Ogilvy Group, Luchi Georgescu - Preşedinte Vincon Vrancea şi alte nume puternice din mediul de afaceri feminin.
Elena Băsescu s-a tot ferit când m-am dus sa-i iau interviu, dar până la urmă trezindu-se cu microfonul sub nas şi lumina în ochi, a încercat să fie zâmbăreaţă şi politicoasă. Mult mai cooperante au fost însă Mihaela Turdean - Director General Farmec şi Luchi Georgescu.
În pauzele dintre decernări, dansatorii Elwira Duda şi Mihai Petre ne-au încântat privirile cu paşi de fluturi, iar apoi au urmat doua prezentări de modă.
Mult succes doamnelor şi în anul următor!

Un weekend în poze

Pozele au fost făcute în Fieni şi la Mănăstirea Dealul. Pentru a le vedea în format mare, dă click pe ele.

O nouă viziune asupra întâmplărilor vechi

Înaintea blogspotului a fost yahoo 360. Acolo mi-am postat pentru prima dată gândurile agăţate de poze, acolo mi-am împărtăşit pentru prima dată fericirea şi nemulţumirea.

În seara aceasta am mai facut o plimbare cu mintea şi sufletul prin vechiul jurnal căruia i-am dat viaţă în 2005, dar nu pentru că îmi lipsea ci pentru că am vizitat mai întâi pagina unui prieten şi am vrut să văd dacă din lipsa activităţii, contul meu nu a fost închis. Şi nu a fost! Adevărul este că l-am găsit intact, aşa cum îl părăsisem în urmă cu mai bine de un an. Ultimele poze m-au făcut să răsfoiesc şi altele, astfel că timp de jumătate de ceas am retrăit aproape trei ani. Când i-am închis coperţile am ales să-l şi blochez astfel încât să nu-l mai poată accesa nimeni. Mi-a fost foarte greu atunci să şterg atâtea amintiri cu un singur click şi cu toate că şi-n seara aceasta pentru o clipă am vrut să-l resetez, nu am avut suficientă convingere că trebuie. Până la urmă, de ce? Oricum nu poţi sterge cu buretele nimic, pentru că urmele lasate rămân impregnate pentru totdeauna.

Răsfoind prin vechile poze am dat peste prieteni buni care mi-au influenţat viaţa şi m-au făcut să am astăzi tăria şi curajul de a înfrunta orice. O persoană foarte importantă pentru mine atunci, m-a călit pentru cărbunii încinşi pe care păşesc astăzi, iar pentru asta îi mulţumesc! Datorită ei, înfuntările zilnice nu mă mai sperie iar toanele unora mă fac să zâmbesc!

Nimic în lumea asta nu este imposibil de realizat atâta timp cât perseverezi şi înveţi din greşeli. Nici o ilustraţie nu dispare dacă a fost făcută într-un moment important pentru că ea rămâne arhivată într-un colţ al minţii, iar alte momente speciale mai extrag câte un fashback din ce-a fost, pentru a face o continuare firească a trecutului cu prezentul şi viitorul. Totul se leagă şi formează un fel de cearceaf alungit din mai multe noduri, unde fiecare nod reprezintă o lecţie de viaţa.

Am păstrat decizia de a ţine în continuare acel cont blocat, dar în schimb am ataşat câteva poze cumva îngălbenite de timp şi de persoanele care mi-au frunzărit de-a lungul anilor jurnalul virtual, cândva yahoo 360.

Mesaj pentru o crizată disperată

Fată dragă(te ştii tu care), singură îţi faci rău prin ceea ce-ţi închipui şi sunt tare curioasă dacă iubitul tău ştie cât de mahalagioaică eşti. Cred că nu, pentru că altfel, te-ar fi părăsit de mult. Te asigur!
O să-ţi macini ficaţii şi creirii din cauza geloziei tale, total neinteresante pentru mine!
Mai bine ţi-ai vedea de ale tale şi nu ai mai muri de grija mea, pentru că acesta este primul şi ultimul răspuns pe care îl primeşti de la mine.
Să fii iubită!

De la mătură la mistrie

Multumiri speciale lui Gogo pentru filmat si montat!

Scrisoare către bărbatul visurilor mele

Deşi nu te cunosc pentru că încă nu ne-am intersectat paşii, iţi scriu aceste râuri de cuvinte ce se împletesc pentru a finaliza un început, cuvinte ce îmi bântuie mintea care nu ţine cont de nici un factor şi te caută prin suflet dezamăgită. Dragul meu, toate acestea pentru a mă recunoaşte atunci când te vei împiedica de vreo problemă existenţială şi vei da peste mine. Mă vei atinge uşor şi-ţi vei cere scuze, dar nu te grăbi pentru că nici prin cap nu-ţi trece peste ce fiinţă suprapământeană ai nimerit. Acum trebuie să recunosc curajos: este şi de bine, este şi de rău. S-ar putea la un moment dat să regreţi, dar NU, NU ar trebui, pentru că nu aşa te doresc eu.

Dacă totuşi nu vrei să aştepţi să te împiedici din senin şi vrei să mă găseşti prin lume, iţi ofer o scurtătură pentru că abia aştept să te cunosc.


Eu sunt adormita peste care vei da, poate într-o dimineaţă în trafic, poate într-un magazin ezoteric, poate la vreo comedie sau, de ce nu, într-o ţară îndepărtată, fermecată de vreo cascadă sau de vreo piramidă. Adormită pe care va trebui să o trezeşti şi să o aduci cu picioarele pe pământ pentru că ea, în visurile ei, aşa îşi doreste. Un espresso sau un sărut ar putea reprezenta două variante :) .


Poţi să mă întâlneşti într-o librarie sau bibliotecă pentru că îmi place aroma împraştiată de copacul ce s-a transformat în carte, dar să te uiţi cu atenţie! Mă vei recunoaşte doar după felul în care îmi voi trece mâna prin păr, transformându-l în inele spiralate atunci când întorc pagina sau când mă ridic pe vârfuri pentru a încerca să văd ce carţi sunt pe raftul de mai sus. În ultimul caz, mă poţi ajuta şi chiar îmi poţi recomanda ceva ce preferi tu, asta ca să aflu că de fapt iţi plac romanele de dragoste, poliţiste şi cele de aventură.


Dacă te hotărăşti să iţi petreci concediul la munte, mă poţi căuta cu încredere pe marginea unui pârâu, pentru că îmi plac pietrele şi le adun de fiecare dată când văd unele deosebite. Dacă nu dai peste mine acolo, poţi încerca şi la corturile dintr-un camping alăturat pentru că nu mă sfiiesc să dorm în acel loc, din contră, prefer această variantă datorită minunatului susur ce-l fredonează micile valuri din râu.


La mare, seara, peluza este favorita mea. Plimbandu-mă îmbrăcată într-o rochie vaporoasă, eventual roşie, voi admira apusul şi voi face poze pentru că, evident, îmi plac fotografiile. Tu atunci, mă vei întreba dacă nu vreau să mă plimb prin valuri, pentru că nisipul şi apa sunt tocmai bune. Eu te voi insoţi cu drag, dar te avertizez că mă vei ajuta să găsesc şi nişte scoici frumoase pentru a-mi decora masuţa din sufragerie.


Iarna mă vei găsi pe pârtie chinuindu-mă cu snowboarding-ul sau schiatul că de, am hotărât ferm să nu mă las până nu învăţ să zbor cu placa fără să-mi fac vânătăi sau să urmez o pârtie mai periculoasă pentru că ştiu să-mi ţin echilibrul bine pe schiuri. Te poţi oferi să mă înveţi, iar eu voi accepta cu plăcere. De când îmi tot caut un instructor!


Nici într-o bancă să nu te miri dacă mă întâlneşti. Cu o servietă serioasă plină de hârţogăraie, mă vei putea privi cum îmi rezolv problemele financiare . Plătesc facturile şi îmi depun bani în cont. Ştii tu, ăia pentru vacanţa minunată de la Paris la care tot visez şi pentru Aston Martin-ul Vanquish S Ultimate Edition, pe care sper să-l achiziţionez până la prima pensie. Tu o să-mi spui că ai o maşină nu la fel de scumpă dar destul de bună, iar eu o să mă aşez cuminţică în dreapta, asta până când o să ai şi tu nevoie de un şofer.


Acum, dacă o să ai norocul să “prinzi peştele de coadă” şi să mă întâlneşti, ai mare grijă pentru că m-aş putea plictisi foarte repede. Am nevoie constantă de afectiune exprimată prin toate modurile ce-ţi trec prin minte, de siguranţă şi suport moral la nevoie. Dacă te consideri capabil să îmi oferi aceste lucruri, poţi fi convins că vei primi dublu plus ceva dobândă.

Te aştept, dar nu acum. Când plin de vitalitate şi libertate vei alerga desculţ! Abia atunci…